- E-atâta primăvară-n luna asta Cum n-a mai fost demult, dar e firesc, S-au dus ninsorile, pleacă năpasta Cu cele nouă babe și-nfloresc La Șelimbăr magnolii în grădină, Iar tu pe balansoar visezi senin Că stăm întinși, desculți, sub luna plină Și de pe piept îți sorb un strop de vin. Mă amețește primăvara nudă Și mă ating de fruct chiar dacă-i crud, Printre petale gura mea zăludă Alunecă ușor, ușor spre sud. - E-atât de proaspăt verdele pădurii, Pe catifeaua moale paşii mei Aleargă spre poieni şi-n colţul gurii Ştrengarul zâmbet te întreabă: "Vrei În basmul meu să vii?" April te-mbie S-adormi lângă magnolii, pe pământ, Pe trupul alb să-mi scrii o poezie, Dar niciodată să nu-ntrebi de sunt Nereida acestui loc. Doar cerbii, Când se adapă-n tainicul izvor Sau trec grăbiţi să pască firul ierbii Ştiu ce furtuni mă-nving, cât mi-e de dor. Ioan Grigoraș & Liliana Trif