Aprinde, Doamne, torte in exil!

Aprinde, Doamne, torte in exil!
Si-ti voi asterne sufletul in cale
Dureri si rani sa infloreasca-n crini
Singuratatea să nu mai sangereze-a jale.

Aprinde, Doamne, torte in exil!
Sarut voi da pe pasul Tau cel moale
Cu ochi tacuti, pictati ca-ntr-un altar
O candela ce plange pe spinii fruntii Tale.

Aprinde, Doamne, torte in exil!
Sa-mi bati cu raze-n urma pasilor de lut
Si limpede ca-n Rai sa-mi sune graiul
Cu-adancul omenesc de patima arzand.