Aproape

Când viața ca o spadă s-a-nfipt în noi și doare,
Din vorbe aruncate, doar una a-nflorit, 
Culegem printre lacrimi emoții trecătoare, 
Iar versul meu să ardă pe unde ne-am iubit.

Cu iarna care curge pe foile veline, 
Cu gândul de ninsoare spre tine aplecat, 
Am revenit, și gerul se-ntinde peste mine 
Și mușcă cu turbare trecutul blestemat.

Din amintiri uitate, cusute azi cu sânge, 
Voi strânge pe sub pleoape trăirile ce dor 
Și trupul de va plânge, o să-ți rămân aproape, 
Și la final, iubito, în gândul tău să mor.