Acum când ți-e apusul la orizontul vieții, Vrei să- ntâlnești pe Domnul, nebunii și poeții. Nu-i nicio șansă căci, dreptatea este strâmbă, Strânsoarea societății: amară, mută, oarbă... Apusul luminos visezi să ai din umbră Si viitor nu ai, doar perspectiva sumbră Că n-ai să te ferești de- anonimat în clipe, N- ai să mai poți de- acum...Holistice risipe De gânduri prea uscate și paie de idei Vor arde-n jar de muze, mocnit, fără scântei...