Apusul Totu-i dus, a lumii vreme, fir de viață din fuior, toarce-a veacului dileme toate se nasc și apoi mor! Ceru-adânc, precum,o glugă peste un cap primordial, se sprijină pe-a lumii rugă și normele din calendar! Totu-i dus, precum e-n fire, toate sunt precum s-a spus, doar o rugă din Psaltire scormone jarul de sus! Este ruga de iertare, a păcatului știut, către cerul care pare doar un ascultător tăcut! Dar și tăcerea-i un răspuns pentru lumea plină goală, că tot omul e pătruns de adevărul c-o să moară! Și uite astfel toarce fusul firul vieții răsucit, când moartea este apusul vieții ce-abia a răsărit!