Apusul din lac ... E-atâta liniște că-aud Vântul cum atinge valul Ce mângâie în taină malul Sărutându-i trupul nud! ... Lacu-ncearcă să cuprindă Norii înșirați pe cer Pe apa-ntinsă între maluri cu hipnoticerle-i valuri, Ca-ntr-un joc plin de mister Ascuns într-o oglindă! ... Dar ce tainică minune E-n lacul cu oglinda sa, Când prinde, fără să vrea Și soarele care apune! ... Privesc lacul la apus Prizonier nepământesc În închisoarea dintre maluri, Și mă las vrăjit de valuri Când mi se pare că-i firesc Privind în jos, să văd ce-i sus!
sâmbătă, 31 mai 2025