- La un tablou cu flori de câmp privesc, În nopţi albastre când te-aştept să vii, Tu îmi zâmbești și-mi spui că e firesc S-aștept. Născută din iubiri târzii Vei toarce în fuior același vis Și vom pluti pe-o mare de smarald, Destinul nostru-n rune a fost scris Și-acoperit cu-al poeziei fald. Într-un tablou cu flori de câmp zâmbești Și mă gândesc că timpu-ar fi nedrept În luna lui april când înfloreşti Să mor, să nu te strâng din nou la piept. - S-au dilatat tăcerile-n-deajuns De parc-ar fi baloane de săpun... Întreabă timpul unde s-au ascuns Cuvintele. Cum de-am uitat să-ţi spun De ce am irosit atâta rost Crezând că pân’ la urm-ai să-nţelegi Că-n veşnicia clipei care-a fost Eu am trăit mai mult ca-n vieţi întregi. De-aceea nu regret nimic şi nu Cred c-am pierdut vreo oră inutil, Adu-ţi aminte ziua-n care tu Mi-ai înflorit toţi mugurii-n april. Ioan Grigoraș & Liliana Trif