Dunia Pălăngeanu Arhitectul vieții Viața,prieteni, nu e grădină cu flori, cărările pot fi pline cu spini întindem aripi ca să zburăm să facem zorii prietenoși și senini, sentimente,emoții,gândul cel bun, să picure-n cupe de -albastre zorele nu te opri ,de greu ți-e la drum pune speranțe în clipele terne, ridică privirea ,seamănă culori, în ogorul lacom ,cât de pustiu, să-ți fie rodul dulce prin ani chiar de mireazma te-alină târziu , viața,prieteni ,e doar o dată, prețuiește azi clipa și dă-i valoare, nu cere răsplată pentru tot ce-ai făcut- când ești arhitectul a tot ce nu moare!