Deasupra munților de zgură, deasupra ultimelor văi, ce mică-i lumea, ce impură, și oamenii atât de răi. Eu mai încerc o evadare o aruncare-n golul alb, să-ndur o altă viață-n care doar din iubire să mai ard. Să-mi fie zbuciumul o plată în palma Duhului ceresc, eliberat, întâia dată, deasupra norilor privesc. adina v. 26.02.2019