Aripi de dor

S-a risipit din fulgere uitarea
strivind sub raniţi de tăcere vina,
ostatici prinşi în rădăcini de zarea
ce dorului i-a şters din ochi lumina.

Coboară peste liniştea din gânduri
icoane ce-au zidit sub mir păcatul,
şi-n goana noastră împletind tributuri
ne plânge peste suflet lin oftatul.

Aripi de dor se scutură sub stele
brăzdând înaltul cu azur de ape,
scobind caverne-n ruguri de inele
sub veşnicii de luturi pe sub pleoape..
Autor Doina Bezea