Și-acum visezi, dar visul ți-e schimbat: te-avânți prin nori c-un strigăt de plăcere, de parcă nu-s aceia ce-ai scăldat în lacrimi izvorâte din durere. Visezi frumos! În visul tău e-un zbor prin fericirea inimilor pure pornite pe un drum înălțător, ferit de gânduri sau poteci obscure. Plutești ca altădată spre abis, dar este altfel, încărcat cu stele, și pare-un univers ce s-a deschis ca să-ți permită zborul printre ele. Iar tu i te arăți, ca într-un dans în care muzica nu mai contează, căci sufletul ți-e undeva-n devans, acolo unde totul se creează.