Din spuma mării nălucesc sălbatici cai pursânge trac, visând tărâm neomenesc, unde clepsidre sparte zac. Galopul lor fără hotar, sub promontoriul uriaș, e zbuciumul ereditar zvâcnind în crupe, nărăvaș. Copite țes și zdrențuiesc imponderabile mantii, dantele-verzi de arabesc, ce-mbracă țărmuri argintii. Frumoșii cai de ham străini, cuprinși de freamăt și furtuni, sunt fulgere, sunt rădăcini, sunt frânte zboruri de lăstuni. Norii-dragoni se lăcomesc mușcând din zorii sângerii, iar largi talazuri potopesc nisipuri mult prea timpurii. Nechează crunt în clarobscur și se desprind purtați de vânt, iar forma pierde din contur: par umbre albe pe pământ, plutind peste câmpii cu maci, ușori și liberi. Ei nu pier. Zburați, sălbaticilor traci, aripi vă crească pân' la cer!
sâmbătă, 31 mai 2025