Armistiţiu

- De-atâtea zile suntem tot pe front,
Doar schijele ne sfârtecă tăcerea,
Iubirea am depus-o într-un cont –
Va fi după război toată averea.

Prin clipele pierdute, câte-au fost,
Am plâns tăcut, gamela este goală,
Am dus războiul singuri, fără rost,
Iar spectatorii s-au distrat în sală.

În toamna asta cer un armistiţiu,
Pe câmpurile pline de obuze
(N-aș vrea să fie doar un exercițiu)
Capitulez în fața unei muze.

- Nu ştiu decât că suntem doi damnaţi
Răniţi de gloanţe oarbe şi noroi,
Dar unul fară altul condamnaţi
La moarte. Să-ncetăm acest război!

Am conjugat absurd şi inutil
Încrederea sub semnul întrebării,
De după ziduri ne-am privit ostil,
Dar ochii tăi mai au culoarea mării

Pe care navighez când îmi e dor
Visând o vară nouă, alt solstiţiu,
Să nu-ţi umbrească chipul niciun nor,
Capitulez! Îţi cer un armistiţiu!

Ioan Grigoraș & Liliana Trif