Crai-Nou - pictorul de noapte Cu o pensulă de rază Trece pe cireșe coapte Cu-amintirea de amiază. Picură cu poezie, Cu-aur ușurel atinge Alba-dalba iasomie Întunericul ce-mpinge. Huhurezul de uimire Că văzu așa pictură Și-a rupt glasul printre fire Înțesute-n țesătură. Iară mâna cea artistă Moale ca o adiere Înviază vremea tristă Ce pierduse din putere. Mai cad picuri moi pe ape Și le umple-n mii de stele Că ies cerbii să se-adape Să se sature de ele. Iar eu șed în umbra stinsă Nu sunt cerb și nu sunt floare Ca să pot să fiu atinsă Cu-nvierea de culoare. Numai ochii din ațineri Ani cu care îi educă Au sclipit de-odată tineri Ca argintul de nălucă. Și-au crezut că încă poate O minune să răsfețe, Timpuri multe din etate Să se piardă-n frumusețe... Victor Bragagiu *Arta este lungă, viața este scurtă
sâmbătă, 31 mai 2025