Luciferic pârjol păduri hăituiește Hămesit ca un câine flămând, Arșița zilei prin pori răbufnește Și pe câmp ca o lavă arzând. Pământul își cată răcoarea-n fântâni Bântuite de vise și seci, Undeva tresare un stol de lăstuni Înspre trestii și ape mai reci. Fantomatice umbre mângâie zări Cu aripi diforme și terne, Către cer ridic din priviri acuzări Și gându-mi întorc în taverne. Norii s-au ascuns în albastre genuni, Sub crater lumina dospește; Pe miriști se aprind tăceri de cărbuni, Zenitul în flăcări zvâcnește! Ziua se frânge în arzânde sclipiri, Iar noaptea coboară fierbinte, În urmă rămân ale noastre trăiri Cu foc adunat în cuvinte!
sâmbătă, 31 mai 2025