Mă legănam în visul ce nimeni nu-l mai știe, E visul când în leagăn pluteam pe fericiri, Visam că sunt alături de cei născuți să fie Pe lume cercetașii de crâncene-amăgiri! Ajută-mă tu Doamne să pot răpi azurul, Și să-mi pictez un suflet ca cerul tău senin, Izvoarele și marea să îmi inspire imnul, Pe fulger pune-mi gândul la tine ca să vin. Invață-mă că piatra e bună spre zidire, În marmură dorm zeii și- a îngerilor șir Tu pune geniu-n daltă ,să-i nasc spre nemurire Căci pun iubire,Doamne în truda ce ți-o-nchin! Ne ispitesc adâncuri ori fetele morgane, Dar fără noi în lume e cerul cenușiu, Nu știe cântul marea ce murmură-n izvoare, Știința-i ca nisipul ,o marmură-n pustiu. Mă legănam alături de unul ce nu știe, Că viața nu-i o mare ce-azvârle fericiri, Credea că are arca o pânză prea subțire, Penel ,fluier sau daltă reda-ți-ne- n simțiri!
sâmbătă, 31 mai 2025