Arzi!

Trăiesc provizoratul acestei vieți  
închisă între fumurii pereți  
de teamă că într-o zi se va sfârși.  
Privesc pe geam din când în când. Voi fi  
vreodată pregătită oare  
să evadez din mine? O să-mi zboare  
alb lebedele încrustate în piept  
în forma sentimentelor spre acest  
irepetabil vis de a trăi?  
Răspunde cineva? Oricine...într-o zi  
știu sigur că o să doară viața în mine.  
Vor rugini secundele. Prin zile,  
vor trece anotimpuri de tristeți,  
melancolii stăpânitoare. Oameni bieți,  
ce stau închiși în zile  
și n-au curaj să evadeze în mâine  
și așteaptă orologiul ca să bată  
finalul actului în care joacă viața!  
O absolută dramă se degaja  
din șoaptele actorului ce joacă.  
Iresponsabil timp! Ce stai închis  
în templul unui trup lipsit de vis?  
Aprinde flacăra ce ține viața  
și arzi! Hai, arzi! Cât încă nu s-a stins speranța...