- Axa planetei parcă se îndoaie Și polii cad peste ecuator, Taifunuri cresc și orizontul chior Varsă în valuri lacrimi reci de ploaie. Nu știe lumea ce-anotimp se poartă, De ce în robă de judecător Natura bate crudă din picior, Pământu'-l taie-n porții, ca pe-o tartă. Dezastrele ce vin nu mă înmoaie Și dacă Terra s-ar ascunde-n vid, S-ar transforma într-un asteroid, Aș arde pentru tine vâlvătaie. - Dezbracă vântul plopii și castanii, Cad primii fulgi și-n goana lor spre sud Cocorii trec țipând, pământul ud E un infern pe care doar profanii Mai locuiesc. De-atâta nostalgie Romanțele-au tăcut, în micul han Un vis atinge-o clapă de pian, Știa și el cândva o melodie... Iar noi cântam cu el, ținea isonul Un greier înghețat și ne părea Că toamna-i când a ta și când a mea, C-o desenăm în glumă, cu creionul. Ioan Grigoraș & Liliana Trif