Aş face un cavou tristeţii Aş plânge-al nopţilor pustiu, cu cerul trist şi pământiu, aş plânge rana pietrei sparte şi-a drumurilor reci, deşarte, în fiecare clipă-a vieţii, aş face un cavou tristeţii să-ngrop şi gândurile grele, iar lacrima, curgând să spele cămara inimii de piatră şi gura lumii-n van, deşartă.