Din toamnă aș fi vrut,să fiu un bob de rouă Un bob ce îl strivești,cu palmele-amândouă Să ma preling ușor,de dimineață-n zori Pe trupul tău frumos,și pe-ai tăi obrăjori De Soare aș fi vrut,să fiu trimisă rază Și trupul să ți-l ard,în plină dup-amiază Sau poate aș fi vrut,să fiu în noapte-o stea Cu rol să-ți lumineze,calea când ți-e grea Sau poate aș fi vrut,să fiu un strop măcar De ploaie care cade,pe fața-ți albă doar Sau poate ca un vânt,ce vine în rafală Mi-aș fi dorit să-ți mângâi,silueta goală Dar mi-este greu să știi,a fi ca toate cele Ce companie-ți țin,în vremurile grele Îmi este greu în ele,să pot să mă transform Da-ți las în schimb viața-mi,și cursu-i uniform