Aș vrea să-mi fii mireasă

- De mă gândesc la tine floare-aleasă,
Cum mi-ai promis că ai să fii a mea,
În zori de zi, când ne-am ales o stea –
Te-ntreb din nou: mai vrei să-mi fii mireasă,

Să rătăcim, un veac, prin universuri,
Departe să lăsăm lumea de mimi?
Vom fi seara pe cer doi heruvimi,
Tu doar a mea, eu doar al tău. Din versuri

Am să-ți ridic un templu, preoteasă, 
Iubirii noastre, un poem altfel.
De-ți jur că n-am să fiu înger rebel,
Magnolie, mai vrei să-mi fii mireasă?

- Mi-e rochia albă, de zăpadă pură,
Brodată fin cu vers dintr-un sonet,
Luceferi port pe tâmple şi discret
O stea am prefăcut-o în trăsură.

Nu-mi pasă unde vom călători,
Ce destinaţii vom avea, nu ştiu...
Poemul nostru, vers cu vers, îl scriu,
Eternităţi la rând vom împărţi.

Răspuns îmi ceri? Mi-e teamă să-ţi răspund,
Dar dacă vrei, citeşte printre rânduri,
În ele ţi-am lăsat atâtea gânduri,
Misterul ce ne leagă e profund.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Din volumul Ești poezia sufletului meu  -
Editura Rovimed Publishers Bacău - 2014