Ascult al mării glas Îmi odihnesc o clipă, sufletul pribeag Și-ascult al mării glas cântând în asfințit, În sihăstria clipei, el se preface-n mag Purtând condurul lunii spre noul răsărit. Văd soarele cum trece spre locul de culcare Condus de luna albă ce stă îndurerată, O sărutare-i dă pe-a lui umbră din mare, Căci nu îi va atinge căldura niciodată. Încet lumina scade, se-ntunecă și zarea, Iar luna zboară tristă și fără de noroc, În depărtare cerul îmbrățișează marea Și-un pescăruș stingher ce-și caută un loc. Când trâmbițele nopții răsună peste valuri, Iar stelele prind aripi și-n îngeri se prefac, Încep să-mi amintesc de tainicele zboruri, De al tăcerii cântec ce-i pentru suflet leac.
sâmbătă, 31 mai 2025