Ascultă Ascultă liniştea din noapte! Cuvintele pe frunte scriu, cu firele de păr zglobiu, ecou despoleit de şoapte. Mai stranii sunt lumini în seară , cum se rotesc în geamuri reci, ce par ca săbii fără teci, ce-ajung pe case, fără scară. De ce nu se mai vede saltul fācut în timp de vântul serii, de la o vreme, sclav tăcerii, pe care tălpi îl bat de-a latul? Ascultă liniştea deplină a brazilor ce scurg răşină!