linii de tren intersectează orizontul... ascultând șuierăturile pitpalacului, mă scufund în oglinzile mișcătoare ale arșiței. largi căderi de aripi în potirul albastru al păpălăului... pe nisipuri jilave, aud scârțăitul pașilor, la nașterea versurilor. cer plimburiu peste această parte a orașului... prometeu, încă se joacă cu tehnologia- miros floarea aducerii-aminte. țânțarii-tigru mișună prin parcuri; alergând pe trotinete, copiii zăresc doar spiriduși hazlii ; eu închid fereastra imaginației. tot mai vezi câte-un parastas vesel; brățările stay-at-home se vând pe nimic; legea-i cameleonică, să nu irite țigănia; prinsă de friguri, sughiț. și prin coclauri au înflorit cârciumăresele; fapta gândului bun îmbracă o strălucitoare haină verde-gălbuie; venim din lumină, la viață. câteva pete de cerneală restructurează nimicul; cele tari și cele slabe unesc al treilea cer cu muntele Tabor. acul pick-uplui se mișcă-n gol; sărmanul saxofonist încearcă-n zadar, să-nmoaie piatra; bătăile inimii sunt pașii focului viu.
sâmbătă, 31 mai 2025