Suspină-n seri-albastre Foșnirile căderii - Ninsorile de astre Pun capăt depărtării. În fulguire zarea Fără ecou se pierde, Îneacă-n brazi ninsoarea Din cetini vântul verde. Învârtejindu-și fulgii În muta melodie Se pare cerul fuge Molatic pe câmpie. Firea întreagă parcă Muți de-așa paradă C-aud cum norul calcă Cu-omătul pe zăpadă. Și nu-ndrăznesc a face Un pas pentru potecă Să nu sfărâm în pace O clipă ori un secol. De stau în centrul iernii O așteptare blândă, Iar cerul mă tot cerne Cu slove de colindă. Victor Bragagiu