- Mi-ai îmbrăcat destinul în petale, Cu roua buzelor mi-ai scris poemul, Le simt aroma dulce, ale tale Sunt nopțile când fredonezi refrenul Nocturnei tatuate pe o gleznă, Atunci când apăsam cu disperare Pe clapele pianului și-n beznă Mă scufundam la orice apăsare. Și câtă primăvară din zăpadă Ai reușit să țeși fără sfială, Acum magnolii înfloresc pe stradă Cu chipul tău ascuns într-o petală. - S-a aşezat pe flori atâta rouă În anii scurşi sub semnul aşteptării, E noaptea când planetele în două Se-mpart şi-n zodiacele visării Destinul scrie paginile fine. Ne-am întâlnit accidental se pare, Nici nu ştiam ce dor mi-era de tine, Ar îndrăzni ceva să ne separe Când suntem siamezi şi e vitală Nevoia de-a-mpărți o rădăcină? Ieri te-ascundeam timid între petale, Azi ne trăim povestea în lumină. Ioan Grigoraș & Liliana Trif