Gâște-au născut o strigare Albastră din lacul de-aramă Parcă-n apusul de Soare Basmele nopților cheamă. Ca-n arămia chindie Ele să vină în stele Pe undele de melodie Cu dansul de val și de iele. Când trestia fluieru-și sună În vântul molatec și verde Cu notele-n aur de Lună Iar inima speră și crede. Că este în suflet căldură Și-aceasta nu e o poveste, Că viața nu-i trecere sură Lumină atâta cât este. E zborul născut de iubire Aripile când le înalță Și-n patima de fericire În cer vor pătrunde-n speranță Cu-această odihnă în noapte Cu versul de basm și de apă, Cu visele spuse în șoapte Ce n-au cum în lume să-ncapă. Victor Bragagiu victorbragagiu.blogspot.com