Aspra spitia

Aspra spitia !

Ți-am regăsit aseară-n pod iubirea
Ascunsă-n scrinul vechi si demodat
Nu am putut să nu-ți remarc uimirea 
O recunoști ? și-atunci ți-am arătat
O piesa veche mult prea prăfuită
Tu ai ascuns-o sus ? surprins te-am întrebat
Mi-ai spus c-a fost pe vremuri oferită
Cuiva ce nu a meritat
Și ai decis s-o ascunzi  așa pentru vecie
Deși sperai -n secret , poate inopinat
Ca  cineva ca mine s-o reînvie 
S-o curățe de praf din scrinu-abandonat
Să creada-n dragostea ta mare și să lege
De tine veșnic fermecat
Ca nimeni sa nu mai dezlege
Iubirea ce cu drag s-a așezat
In casa aceea alba pe vecie
Iubire sinceră , doar de un alb curat 
Iar lumea să ne-ntrebe o veșnicie 
Cum de-a rămas așa de alb și nepătat 
Și-atunci eu îți șoptesc cu drag doar ție 
Lăngă ureche, tandru , repetat 
Că eu-s acela ce-l aștepți sa vie ,
Rămăn cu tine alături veșnic fermecat !