- Mi-ar fi plăcut să pot zbura spre tine În fiecare zi când mă trezesc, Să nu mai las privirile haine Să murdărească tot ce prețuiesc. Se nasc și mor atâtea cabotine, În urma lor doar un surâs grotesc Se-nalță în decor, fără rușine, Eu lângă tine astăzi înfloresc, Polenul se revarsă din stamine Și mi se pare totu-așa firesc, Când visul meu se-mbracă cu ondine Simt că te am și pot să te iubesc. - Să nu-mi vorbeşti despre trecut, iubite, Eu n-am trecut, ci doar un timp prezent Conjug sub geana toamnei poleite Cu fericiri ce nu au precedent. Şi nu privesc în urmă când pe buze Port mustul dulce-al dragostei târzii, În ochi pasional şi fără scuze Ascund o lume-a noastră şi tu ştii Că pentru tine-aş traversa pământul Şi-aş inventa un alt dicţionar, Că n-am echivalent pentru cuvântul „Ador” rostit în mod excedentar. Ioan Grigoraș & Liliana Trif