Așteaptă

Așteaptă...
Așteaptă până când
Se stârnește eternul din
Noi,
Ca o frunză care,
Încetinită-n seva sa,
Atinge vântul
În cădere
Umplându-l de toate
Visurile sale,
De toate speranțele
Și de lentoarea în care
Își mișcă spațiile...
Așteaptă până când
Ochii mei vor
Dormi lângă ai tai,
Ca două cântece mute,
Umbrite de somnie
Și de dor...
Așteaptă până când ultima 
Rază de soare o
Întâlnește pe prima,
Găsindu-și sursa
În același gând...
Așteaptă până la noapte-
Când te voi îmbrățișa
În al meu vis,
Până la limita dintre noi-
În care ne-am pironit
Ca-ntr-un adânc
De nedescris...
Așteaptă...