Așteptare

Din chindia sângerie
Rozul curge pe arginturi
Și atâta feerie
Strălucește-n patru vânturi.

Care stau pe loc uitate
Pierzând vrerea de mișcare
Și privesc îmbujorate
De la sine peste zare.

E o pace că s-aude
Liniștea cum fulguiește
Lunecările rotunde
În muțenia de pește.

De mi-e frică să pun capăt
Molcomirii c-un pas moale
Căci pricep că n-o să-ncapă
El în tihne ideale.

Doar ascult ca pe-o minune
Timpurile ogoite
Precum tace-o rugăciune
Când nu-i mai ajung cuvinte.

Însă-așa se mai înalță
Înspre ceruri fără zise
Că întregul cer în viață
Îi dă stelele de vise.

Care cad ca puf de îngeri
Adăstării mângâiere
În apusul parcă-n sânge
Și-n tăcere, și-n tăcere.
Victor Bragagiu