De dorul Tău strâng raze şi le cuprind la piept Când cerul vieţii mele aduce norii-ncet, Când nu mai văd iubirea nicicând şi nicăieri, Doar valul lumii care mă las-aşa, stingher... De dorul Tău strâng lacrimi.. şi plâns şi bucurii, Privind spre zare-albastră mă-ntreb " când ai să vii..?" Să-ţi spun dorul din suflet să-ţi spun a mea-ntristare, Să-ţi spun cât e de greu când inima mă doare... De dorul Tău mereu, mereu întreb.. străjerii Ce stau în rugăciune în taina sfânt-a serii... "Mai este mult din noapte? Nu ştiţi? N-aţi auzit, Când vine Domnul Slavei din cerul infinit?" Ce grea e aşteptarea.. sufletul mi-l frământă... Dar eu aduc cântarea căci inima îmi cântă, Mereu stau în veghere ca şi străjeru-n noapte.. Şi-ţi cer mereu putere prin rugăciuni si şoapte! Cât mi-e de dor de clipa când Tu vei reveni Şi vei lua la Tine, iubiţii Tăi copii... Cât dor îmi de locul ce Tu L-ai pregătit, Pentru aceia care, atâta i-ai iubit... De dorul tău Isus, spre cer privesc şi-aştept, Aşa cum orice floare lumin-aşteaptă-n piept... Să-l umple de iubire.. de cântec şi de Har! Eu ştiu că aşteptarea, nu este în zadar... 14.03.2016 "Lumea iubeşte doar ce este al ei!"
sâmbătă, 31 mai 2025