cum să-ți respir tandrețea pe care o înfășori adesea în raiuri de cuvinte cum să-ți captez emoția, ultima bătaie de gene tăcută în ovale halouri? azi nu mai am timp să număr zilele spre trecut îți declin doar frumusețea obturată de trecerea astrelor prin vitralii și oare e rană, obsesie sau doar frământare iubirea ce rămâne vie pe retina timpului până în amurgul oceanului? și nisipurile pe care am trecut fărâmițați încă mai oscilează sub umbre de naufragiați nepereche iar orbita pământului o simți cum doare? o vezi și tu cum se apleacă tot mai acut strivită de caii de mare?
sâmbătă, 31 mai 2025