M-am plictisit de verde, de galben, de cândva, eu sunt ce nu se vede, tu ești altcineva. Infuzia de lună, maleficul portal, spre bezna cea nebună mă-mpinge glacial. Nu mai țin cont de reguli, mă-ndepărtez de toți, înfășurată-n neguri, am astăzi gheare, colți și îmi deschid în palme trei linii de păcat, durerile sunt arme ce înspre mine trag! Adina V. 19.04.2018