Eu visând, mereu, aşa pe furiş, m-am înrobit de tine, Domniţă; mi-am lăsat harul, uneori pieziş, tot adăstând să-mi dai guriţă. Mă cred fericit şi chiar curajos, nu-i vorba de-o simplă alinare; mă consider şi un bun virtuos de la prima, sărutare; astăzi, n-am uitat de asumare.