Atât de simplu!

Atât de simplu!

Atât de simplu cade luna
pe valurile calde-n noapte,
încât lumina ei întruna
pe ochi mi se revarsă-n şoapte!

Atât de simplu străluceşte
pe luciul apei care curge,
încât privind, mă năuceşte
de parcă-ar fi un ochi ce plânge!

Atât de simplu pare totul
în vraja nopţii vii de vară,
când valuri mii cuprind clocotul
lucirii apei ce-o purtară!