Atât de simplu şi alambicat

- Mă uit pe stradă şi e tot pustiu,
Ninge-ntr-o doară, alb şi cenuşiu,
Aş vrea să mor, să stau, nici nu mai ştiu,
De eşti aproape sau e prea târziu

Să punem ghetele la primul cat
Şi praful să-l ascundem după pat.
E-atât de simplu şi alambicat.
Să fac rocada ca să ies din mat?

Mă uit la tine şi mi-e dor de noi,
Azi parcă curge timpul înapoi
Spre vremurile-n care amândoi
Dansam şi pe zăpadă şi-n noroi.

- Se-aşterne praf de stele peste gând
Şi burgu-mi pare-un animal flămând,
Acolo, lângă zid, din când în când,
Mă-ntorc atât cât să te văd plecând.

Dac-aş putea trăi din ce-am avut
Aş strânge-n palmă ultimul minut
Şi lacrimile-acelea ce-au căzut
Sub cerul tău şi-al altui început.

Dar nu-mi ajunge timpu-nghesuit
Între noi doi şi minus infinit,
Azi te parcurg cu pasul obosit
Mi-e dor şi nu-nţeleg, unde-am greşit?

Ioan Grigoraș & Liliana Trif