Atât îţi cer, Părinte, Pe drumul către cer, Păşind mereu nainte Să nu mă laşi stingher.. Cu Tine, doar, de mână Să fiu.. să te urmez, Şi-n clipe de furtună În Tin să m-ancorez.. Să am inima plină De Duhul Tău cel Sfânt, Şi în a Ta Lumina Să cresc pe-acest pământ.. Să nu mă uit la rane, Să nu mă uit la spini, Numai la Tine, Doamne, Când florile-n grădini, Aşteaptă sărutarea Pe frunte să le-o dai.. Simţind înfiorarea Dulcei Iubiri din Rai.. Şi să mă bucur iarăşi De înflorirea lor, Chiar dacă spini înţeapă Şi rănile iar dor.. Chiar dacă-mi este drumul Spre ceruri mai greoi, Eu să le spun, o, Doamne, Că eşti mereu cu noi! Iar bucuria noastră Mereu va fi deplină... Cand Tu faci ca să crească Flori pline de Lumină... 14.06.2017