am simțit-o în mine, înfiptă în carnea mea cum fiecare vibră a trupului tremură de frenezie și inima-mi zbătea tot ce alcătuia trupul meu precum și privirea ei supraviețuiește în pulsațiile inimii îmi pare că atunci când pleoapele ei albe se lasă în jos, un întuneric morbid acoperă pământul și totul dispare subit într-un neant fără liane și funii salvatoare pe genele ei unde temerile și anxietățile omenești s-au sinucis de candoarea ei a unei femei inculte sub mrejele iubirii m-am oprit eu, un călător damnat prin vagi pustietăți și am privit pitorescul natural din ochii ei ce n-au gustat decât aristocrația naturii atât mi-a fost dat să trăiesc trupul meu a ajuns în gloata unui neant comun iar sufletul încă zburdă buiac deasupra acelei femei care încă trăiește.
vineri, 13 iunie 2025