Atâta alb şi-atâta floare! Atât de tare mi-am dorit să văd grădina înflorită, petala albă răspândită de vântul blând, din răsărit! Atunci când pomii erau trişti, cu maroniul scoarţei, rece, în gând, făceam iernii să plece descântece de alchimişti! Acum, în magica grădină e liliacul înflorit şi-mi pare totul diferit, în primăvara cea călină. Atâta alb şi-atâta floare, să nu observi pe ram, n-ai cum, deşi spre seară mai văd fum că noaptea. mai este răcoare! Haide, dulce primăvară, așează-te cât mai degrab și cântă-ne tu la voară tot concertul tău de alb!
sâmbătă, 12 iulie 2025