ATÂTA DOR... Aş vrea să sorb lumina, din ochii tăi adânci Şi să mă las purtat pe marea lor de vise. Ţi-aş dărui în schimb, poemele nescrise Şi inima mea ruptă din inimă de stânci. Aş vrea să-ţi mângâi părul, blând arămiu şi moale, Să te cuprind în braţe şi lung să te sărut. Să-mi fi izvor de vrajă, să te privesc tăcut, Zeiţă fără seamăn a vechilor vestale. Ştiu, n-am să pot vreodată, luceferii de sus Să ţii aşez în palme,eu n-am să-i pot răpi. Dar voi ascunde-n floare dorinţa de-a trăi Ca să ţi-o dau în dar, te mai iubesc nespus. În margine de noapte, simt zorii fremătând Şi-n van îmi caut iambii ce-au adormit de mult. E linişte adâncă şi gândul mi-l ascult: Atâta dor în suflet, eu n-am purtat nicicând!
sâmbătă, 31 mai 2025