Atentat

Am atentat la linistea comună 
când prin lucernă rătăceau prigorii, 
cu gândurile încrustate-n lună 
am pus în vers simțiri contradictorii. 

Purtam o haină falsă și abstractă 
Ce ascundea sub ea concretul, 
Dar cum să scrii că viața e perfectă, 
Când sub metafore, plângea poetul?

Atâtea armistiții dintr-o vară,
Atâta insolență-n anotimpuri,
De va fi frunza ca să moară,
Copacul va răzbate peste timpuri.

adina v.

9.09.2020