Atunci când

Atunci când , disperat,
Te-agăţi de-un colţ de stâncă
Şi valurile mării te izbesc
Sau vântul, din genunea cea adâncă,
Te-absoarbe într-un mod orbesc...

Atunci, când nu ştii ce mai vrei
Şi raţiunea existentei este nulă
Iar amintirea-ţi umezeste ochii grei
În timp ce sufletul se zbate-ntr-o celulă...

Când gândul rătăceste fără sens
Şi inima iţi plânge cu tristeţe
Lovindu-te în întunericul prea dens
De amintiri, crâmpeie de regrete...

Când , obsedant, încerci s-ajungi la mal
Pierdut în necuprinsul mult prea dur
Şi când , amarnic, te loveste orice val
Ştergând ce-ţi pare că a prins contur...

Când marea de durere se revarsă
Şi-n jurul tău pluteste noaptea , aliat,
Să râzi ! Căci viaţa însăşi e o farsă !
Iar tu actor!...ce-şi joacă rolul , disperat.