Atunci când ți-am zis că te iubesc, te-am pierdut, Ai alunecat prin mintea mea ușor firavă. Pierzându-te, de fapt, adânc am început Să nasc din toată dragostea numai otravă. Acum că ai plecat, eu caut o lume nouă În care, din iubire, te-am creat perfectă și tristă. Iubito, haide pe prag, s-auzi de-aici cum plouă Și cum iubirea noastră prin ploaia grea rezistă.