lasă-te despletită ca pentru o tânguire eu te voi pieptăna îndelung cu degete tremurânde îţi miroase trupul a veste bună adusă de călăreţi apăruţi de sub poala pădurii pe dealurile decojite ard focuri mari tâlcuim semnale misterioase la lumina din noi numai dumnezeu plânge mocăneşte apoi scrie cuvinte dulci în ochii înceţoşaţi ai ferestrelor nucul bătrân îşi vaită însingurarea la doi paşi de dragostea noastră eu râd citesc din toţi poeţii fiecare rând îi reînvie în camera aceasta Cristian Lisandru - 29 noiembrie 2011 - volumul "Pelerin pe linia destinului"
miercuri, 16 iulie 2025