Atunci când soarele apune Într-un sfârșit de luna mai, Oamenii buni să se-adune, Bucuroși, într-un colț de Rai! Să vadă vișinii în floare Purtând rochii de mireasă, Când pe-a cerului culoare, Curcubeele se lasă! E protecția divină Ce-ntr-un semicerc se-arată, Cu un zâmbet de regină, Pe cupola ei bombată. Da cât suferă pământul... E permanent exploatat, Arșița, gerul și vântul, De-atâta timp l-au maltratat! Dar e umil și rezistent Și ce vremuri o să vină... Dar cel mai sadic oponent, Îi e omul cel cu vină! Oamenii nu se potolesc... Dar se miră toată lumea Când unele dealuri pornesc Și vin la vale aiurea! Când se-nfurie pământul Ne-amintim de-a lui candoare, Cutremurul, apa și vântul, Schimbă a vieții culoare! Inocența e furată! De ce lipsesc cei șapte ani? Moralitate-a e uitată, Și transformăm totul în bani! Când soarele ne-ndrumă, Pământul ne dă bucate... Dar unii prea mult consumă, Deși ne dă pe săturate!
sâmbătă, 31 mai 2025