Au îmbătrânit castanii Şi de dor dar şi de sete Frunzele ce nu-şi au rost Cad golaşe parcă-s bete. Pe alei vânt rătăceşte Ca şi-o umbră veche Iar din cer cade ecoul Negru,slut într-o ureche. Despic ceaţa cu pământul Printre rădăcini ce zbiară Şi-ntr-un colţ o veşnicie Îşi duce viaţa amară. Ceasuri bat din ore reci Prin ferestre aer trece Nicio clipă ce-a murit Adânc chin n-o să mai plece. Totu-i trist melancolie Şi parfum uitat cu anii Din tămâie doar un fum Au îmbătrânit castanii.
sâmbătă, 31 mai 2025