Azi, cu căciula-n mână am ciocănit la Poartă Şi-l rog pe Sfântul Petru să-mi fie mesager Pentru neamul meu, cu amărâta-i soartă, Să ceară sus, la Domnul, un strop de adevăr. Salvează-mi, Sfinte, ţara cu tot ce are neamul Şi sufletul din mine ţi-l dăruiesc de-acum, Eu sunt iobagul vremii şi frunzele şi ramul N-am să le las uitarii prin pulbere şi fum. Şi nu ştiu cum se face dar vreau să fie bine Şi luna românească să fie iar pe cer. Salvează-mi câmpul ţării şi bălţile senine Că se pierdură triste prin viscole şi ger. Hai vino, Preamărite, acum este momentul Să iei din flăcări trupuri şi suflete, duium, Şi crezul ţării mele, trecutul şi prezentul Le vindecă de plagă, de boală şi de scrum. Îţi cunoscură paşii ţinuturi de poveste Dar pe la noi, în ţară, tristeţea curge, rea. Hai, dă-ne, Preamărite, măcar o mică veste Că ne salvezi destinul şi sfânta Ţara mea. Acum este nevoie, ne plânge România, Salvează-ne de rele că viaţa-i tot mai grea! Şi dacă poţi, Mărite, redă-ne iar mândria Şi-ţi voi plăti lucrarea cu însăşi viaţa mea. 07.11.2015
sâmbătă, 31 mai 2025