De nu s-ar înnopta din timpul zilei, Am avea vreme să-ndreptăm greşeli, Să ne privim călcâiul lui Ahile Şi să gândim spre mâine,-uitând de ieri… De-ar fi-ntre timpi, acolo, o secundă De necesară-atemporalitate, Am fi stăpâni pe-a vieţii scurtă undă, Schimbând destine cu seninătate. Dar noi avem putere chiar mai mare: Ca orişice greşeală ne-a fost dată, S-o copleşim cu milă şi iertare Asupra noastră ori a lumii, toată! De-am înţelege că nu ni se cere Să clocotim frustraţi de neputinţă, Că timpul ne e dat ca o avere Doar pentru-a creşte vajnic în credinţă, N-am mai goni să-mplinim idealuri Ce ţin în loc a fiinţei evoluţie, Ci am lăsa să treacă-a’ vieţii valuri, Făcând în noi, doar, sfântă revoluţie.
sâmbătă, 31 mai 2025