Se apropie de mine, Privindu-mă adânc în ochi— Cu ochii ei ascunși și negri, Sub un văl de promoroacă Pe-al umbrelor incandescente sorți. Din nou același scâncet Și demonii cu chip de carne, Cuprinzând în disperare Tot ce s-a ascuns în noapte. Mai încearcă dacă poți, -Va ispiti ea Dumnezeul- Să dai viață la nerozi, Și ce-au distrus, repară! Încoronează metastaza Să o poți cunoaște astăzi, În neant dispare răsăritul... Privească el neputinciosul, La malul ce se surpă Peste un morman de oase. De câte ori să mai apari Să te poți scufunda din nou, În umbra lui Neptun și Zeus Pentru a stârpi erori?
sâmbătă, 31 mai 2025